Întrebări în nepotrivire

2013.08.21

Ce aș putea înțelege din rândurile astea jilave
Prin care nici lumina nu trece, nici sufletul?
Îmi stau ca pietre iarbă rea
Nenăscânde
și pline de venin,
Bune doar prin greutatea lor,
dar vlăguite de orice emoție a lemnului
și necunoscând tremurul unui puls,
ori libertatea unei aripi.

Cum să te arunci în soare
când nu poți sări nici zidul până aici?
Orice furtună îți este sfârșitul implacabil,
iar țipătul îți este înserare,
pierdere,
deznădejde
Până ce ajungi să stai cu tălpile înfipte în pământ,
sau în nisipul fierbinte al țărmului
din care nu te vei putea desprinde.

Ce rămâne de facut pentru un ochi
care a văzut moartea la o cafea
și a băut amarul decantat din ceașcă?
O mână tremurândă a emoției
în care lipsa joacă etern rolul principal
dorința,
iubirea
nu sunt decât un testament pe hârtie îngălbenită
purtat neâncetat de un val îndepărtat.

Mihai Păun
31.07.2013
Brno

Acuma spune tu!