Nu mă căuta dacă nu eşti gata (en)

2012.11.11

Nu mă căuta dacă nu eşti gata
Aici nu există palme împerecheate
Iar ale mele desperecheate nu caută,
Nimic nu caută din colţul ăsta.

Săracele voci pe care le plânge marea
În valurile ei sparte de stabilopozi
Acele neauzite de nimeni strigăte
Când iţi laşi privirea gravidă şi taci.

Imaginea nu este altceva decât îmbrăţişare
Între formă şi suflu
Acolo unde forma îşi pierde masa
Iar suflul începe desfăşurarea lui în formă
Cu care cuprinde în sine
Tot ceea ce greutatea formei nu poate
să imprime.

Nu mă căuta dacă nu eşti gata
Cu bliţurile tale ce rănesc retina
Căci toate gurile spun acelaşi lucru
Deşi se umplu de pământ de fiecare dată.

Vorbeşte-mi despre moarte spuneai
În secunde dilatate ca şi imagini,
Dar spune-mi cum poţi îmbrăţişa nefiindul
Cu-atâta respirare prin vene?
Tu care eşti numai emoţie latentă
Şi duh verde iţi respiră prin porii pielii
Ca un fel de iarbă ce ştie asculta vântul.

Nu mă căuta dacă nu eşti gata
Şi lasă timpul să’ţi antreneze-n vale
Carele mari de uitare ce-mprăştie-n jur
O ceaţă grea şi umedă, ireversibilă.

Mihai Păun
02.07.2012
Brno

 

Intr-o dupa amiaza impreuna cu un amic cu care mai cant din cand in cand am ajuns sa traduc aceasta scriere alaturi de o ciupitura frumoasa de chitara, inca nu va pot oferi rezultatul audio insa cu rezerva ca s-ar putea sa mai existe si greseli, va ofer traducerea in engleza pe care am folosit-o pentru melodie, daca observati greseli va rog sa imi semnalati.

 

Don’t look me up if you’re not ready

 

Don’t look me up if you’re not ready
Here aren’t any mated palms
And mine, unmated don’t seek,
Nothing is seeking from this heart

The poor voices that are cried by the sea
With its waves smashed by the shore
Those cries unheard by anyone
When you leave your sight shut and grey

The image is nothing but embrace
Between soul and its form
there, where the form loses its weight
And breath starts to unfold
All that is contained in itself
All that weight of the form can’t transmit
The sound of laughter through the walls of a prison
Or the birth of a child in this world

Don’t look me up if you’re not ready
With your flashes that hurt the eyes
For every mouth says the same thing
Although they drown in dirt every time

Tell me about death you were saying
In seconds parted like centuries
And tell me how you can embrace the unembraceble again
With so much breath through your veins,
You who are the only latent emotion
and  green soul breathes through your skin
like some kind of grass that knows the sound of the wind,
while the sadness dies with me

Don’t look me up if you’re not ready
And leave time to roll downhill
Those carriages of oblivion that spread around
A heavy fog and ……..still

  • stefan ciobanu

    foarte frumoasa poezia. chiar ma gandeam ca merge facuta o melodie in spate. placut, frumos. ce zici, poate vi la Pariu pe Prietenie, manifestarea literar muzicala la care pun umarul. sper ca esti din Bucuresti, nu mai stiu exact.

    • PaunMihai

      Multumesc frumos de gandul tau, chiar este facuta o melodie pe scrierea asta, doar ca am tradus-o in engleza, nu ca as fi eu englezit ci pentru ca asa mi-a venit atunci. despre Pariu de Prietenie as veni cu mare placere numai ca la mine este putin complicat ca eu sunt in Cehia acum desi sunt din Bucuresti de loc

  • Julia

    Poezia este nespus de frumoasa si, de asmenea, misterioasa. Caci fiecare scriere in parte se sprijina pe pilonii unor trairi intense. Cat despre cautare… Unii oameni asteapta o viata sa cunoasca o persoana… Iar in sufletul lor au fost mereu „gata”. Insa nu au avut curajul… Ma numesc Julia