Contratimp

2013.03.21

Scena conţine oase ale unor scheleţi pe care nu îi cunosc
şi fiecare are sensul lui,
Tu îţi arunci ochii migdalaţi prin fereastă
ca şi cum ţi-ar păsa de vântul care bate
pustiu, măturând frunzele din stradă,
Eu nu ştiu de unde să te apuc,
nu-ţi ştiu capătul moale pe care aş putea să încerc să ţi-l mângâi
şi mă las muşcat de întunericul pe care mi-l administrezi
fără măsură,
Mereu în contratimp…
Cearşafurile stau înroşite de sângele nostru,
miroarse a fum şi moarte,
ar trebui să le pun la uscat…
dar nu mă pot mişca,
Mă doare veninul tău clocotit!
Tu fumează-ţi ţigara,
bea-ţi vinul rosu încet, cu înghiţituri mici
eu am să schimb vinilul cu unul de Janis
aventurând-u-ma printre rotocoalele de fum,
Farewell sună bine!
deşi ghearele tale continuă să se adâncească în carnea moale
lăsând în urma lor o rană deschisă,

Citeste mai departe…

Întâi de Decembrie

2012.12.01

Ai botul mort!
Tot capul îţi este mort şi miroase a bani murdari
a jeg interior stătut
de ziua mea puţi până-n măduva oaselor
din măduva timpului,
Neam de mişel care mă călăreşti până la epuizare
şi-apoi mă vinzi ca pe un sclav fără valoare
la următoarea bancă,
De ziua mea mă baţi, mă stingi,
mă minţi fără ruşine
Şi nu mai vreau să fie întâi Decembrie
îl vreau pe întâi coloană vertebrală,
îl vreau pe întâi Adevăr,
pe întâi pentru Mine,
pe întâi pentru fimiu,
întâi respirabil,
întâi acontabil,
întâi al omului de valoare,
întâi al omului muncitor,
al omului cinstit,
al omului muncit cu bestialitate pentru un colţ de pâine,
Dar nu!

Citeste mai departe…

Tânărul mort cu riduri

2012.11.30

Eu nu mă grăbesc,
eu sunt grăbitul şi lenevesc în viteză
Un copil la descoperit pe Dumnezeu în Geneză
şi plânge,
Plânge de noi amărâtul,
nu ştie el c-am găsit evadarea
în forma lunguiaţă pe care o ia sfârşitul
Eu sunt mortul!
Aşa de târărul mort cu riduri
brăzdate în frunte,
călcând nisipuri,
Răscolim pământ –
aur, petrol, neferoase – un vânt!
În viteza mea sărut vidul
şi încă mai pot închina un soare arzând cu cel ce eram…
ce-aş fi fost
daca n-aş fi fost terminat.

Sună clopotele pentru beţivii
ce încă mai cred în vin pe degeaba
Un tânar îşi plânge-n chitară amarul
zâmbind demodat şi orfeu,
iar clarul de lună se-ngroapă într-un fel de furtună.

Citeste mai departe…

Femeia posibilă

2012.11.28

Păşeşte albastru femeie posibilă
zar visceral, emoţie!
Prefer să nu te caut, aleg
să mă-ntâlneşti din întâmplare
între aparentele ruine unui acum nefixat,
Închide ochii şi urmează-mă
printre viitorii tăi copii
urcând o muchie a unei paralele,
Te poţi întoarce din drum,
să-mi ieşi din ochii poţi
privind pieziş către o altă contrucţie
aici nimic nu este obligatoriu
nici măcar timpul
cât are mâinile noastre înfipte în axă
făcându-se sinusoidă
apoi cerc nerostogolind, ca un fel de buclă statică
între acum şi acum (fixat de data asta),
Îndepărtează-te şi nu-mi lua distanţa
precum o durere,

Citeste mai departe…

Nu mă căuta dacă nu eşti gata (en)

2012.11.11

Nu mă căuta dacă nu eşti gata
Aici nu există palme împerecheate
Iar ale mele desperecheate nu caută,
Nimic nu caută din colţul ăsta.

Săracele voci pe care le plânge marea
În valurile ei sparte de stabilopozi
Acele neauzite de nimeni strigăte
Când iţi laşi privirea gravidă şi taci.

Imaginea nu este altceva decât îmbrăţişare
Între formă şi suflu
Acolo unde forma îşi pierde masa
Iar suflul începe desfăşurarea lui în formă
Cu care cuprinde în sine
Tot ceea ce greutatea formei nu poate
să imprime.

Citeste mai departe…

Judecata mea de mine (en)

2012.07.08

 

Judecă-mă cu mâna ta nemiloasă
şi fă-mă uitare subţire,
aproape inexistentă
Un fum ce nu se poate agăţa
de ramuri, de iarbă,
ci doar rătăceşte cald
deasupra lacului a cărui oglindă
nu-l vede, nu-l simte
purtându-l doar dincolo
pe malul celalalt,
pustiu.

 

Judecă-mă cu ochiul tău pieziş
aruncându-mă ‘ntr-o umbră
a unei forme ce nu vede lumina,
O apariţie a întunericului
ce iveşte lipsa de formă
pe un spaţiu incoerent atingerii

Citeste mai departe…

Eu te-am ales (en)

2012.07.03

Eu te-am ales din câte erau
Pe sprânceana încruntată a ochiului meu
Şi nu mi-a trebuit să mă atârn de clipe
Ca sa ştiu direcţia ce m-a săgetat
Prin centrul vederii sufletului

Te-am ales cu braţul deschis tăcerii
Ducând toată greutatea ploapelor
Care se închid cu înseararea
Într-o răceală friguroasă
a gestului ce se sfărâmă
în drumul lui către mine

Eu încerc să îţi atârn de privire
ceţosul meu trup de speranţă
Şi-un zâmbet de soare rupt şi apus
ce ştie truda lipsei aerului
care dă viaţă prin respiraţie

Citeste mai departe…

Cu fruntea în senin

2012.07.03

Furtuna de mătase a crâncenelor sfere
Se prăbuşeşte-nceată prin zidurile gri
Sunt sub asediu orelor bătute în biserici
Ca sub o roată grea din rocă de granit

 

Printr-o asurzitoare clipă se-ncremeni privirea
Fixată-ntr-un omagiu de gând pelin ursit,
Iar naşterea-mi apare ca o pedeapsă aspră
În urma judecăţii unui judecator cumplit

 

Citeste mai departe…

De alte mâini (en)

2011.10.23

 
(Doamnei Ioana Rusu)
 
Alte mâini modelară trupul
șoldul
fruntea
ochiul,
Limba stă modelată în clepsidră
și tace perioade lungi
apoi vorbește perioade nisipoase
Buzele se întind,
Mâinile se întind până mai încolo
în gol, în plin gol,
Alte mâini modelară bezna
din jurul trupului
Și nu știu genunchii face găuri

Citeste mai departe…

Requiem

2011.10.20

 
De când mă tot agăţ de soare cu dinţi mei ciobiţi
de-atâta întuneric
Stau să îmi spun că nu e prea târziu,
Nu prea târziu, nu încă
Că mâine poate are să răsară luna lunguiaţă ca o dungă
în ochii, un fulger scăpat de întuneric
Şi-am aşteptat în fiecare zi
şi-am aşteptat în fiecare noapte
aproape de pământ în lanţurile ierbii ferecat
 
Dar iarba mă face tot străin,
un venetic pe un pământ mai înalt decât mine,
Betonul se rupe bucăţi dinainte-mi făcând-u-se prăpăstii
jur-împrejur devine haotic,
Opririle repetate dovedesc că oriunde m-aş întoarce

Citeste mai departe…