Spirit aproape de pământ

2011.09.09

 
Nimeni nu cunoaște moartea mai bine decât
Moartea însăși se cunoaște pe sine,
Tot ceea ce putem face de aici
este să ne dăm cu presupusul
și să contemplăm din diverse unghiuri,
ori să ne lovim precum cu „tâmpla de perete”
 
Acele doua mâini în forma lor ridicată de cruce
cer un răspuns trecător prin nori
Cu degetele împletite vor primi ce va să vie
durere sau zâmbet.

Citeste mai departe…

Încă nu eu

2011.08.31

 
Viață învinsă
înfiptă-n pământ
fără soare
fără umbră
Curgere înceată a inimii
din preaplin în preagol
cu degetele ridicate în țărână
Eu sunt liber de mine,
eu nu am!
Eu sunt iubirea de tine
și piatra
și osul,
sângele
mână întinsă spre cer, tu…
nu te am!
Eu sunt tu,
eu sunt iubirea de tine

Citeste mai departe…

Plecare în alb și negru

2011.08.06

 
Dintr-un colț răsare luna precum o lance
rănind retina
până la lipsa vederii cerului,
orbire de suflet,
nelumină
Simt cum sunt pătruns de o răstignire în cuie
care mă trage de palme,
de labele picioarelor precum mâna care se înmânușază
cu trupul meu sfâșiat pe o roată
în cruce,
Un cer părăsit de păsările ascuțite
tăind văzduhul cu botul însângerat
de vid,

Citeste mai departe…

Monolog de prea mult dor

2011.07.26

 
Cum vrei să ne îmbrățișăm,
cu buza, cu ochiul?
Scheletul meu pe scheletul tău sau invers,
sau suflarea să fie un aluat de îmbrățișare între noi?
Nu mă minții!
Ai mințit destul când erai copilă necoaptă,
acum a venit vremea să zâmbești necondiționat
și să taci misterioasă până la adânci nebătrâneți,
Ține mâinile pe lângă corp și lasă crengile neferecate
sa-ți spună povestea în mimă,
eu ascult!
Chiar dacă nu mai ești aici
și nici eu nu mai sunt,
Cum vrei să ne omorâm?

Citeste mai departe…

În semn de cancer

2011.06.13

(cutia cu comori)
 
S-a stins de cancer pasărea fugară
și prima dată i-au tăiat aripile,
prima dată au lăsat-o fără zbor,
iar ghearele și ochii mari le ținea în pământ
sperând semințe de soare,
dar nu era decât nisip fierbinte și val
nisip… și chemarea de departe
 
Lumina s-a făcut brusc altceva
mult înăuntrul ei,
Albul de la început nu era roz,
acum era violet și negru
Pașii nu mai căutau,
nici gândul nu mai căuta
Poarta nu mai aștepta întoarcerea,
chiar târzie…

Citeste mai departe…

Plângere

2011.06.10

 
Bat clopotele, sună
rotund și verde-a lacrimi
arse pe hotar și despărțite
în lunga dungă
a unui râs îmbujorat
 
Se moare pe altare pătrățoase
și jertfa o găsim în noi
ca un pumnal înfipt adânc
umil, ochiul se-nchide în tăcere
nici sughițând, nici hohotind

Citeste mai departe…

Labirint fără cer

2011.05.18

Mi se face sete, mi se face întuneric
Un drum… apoi altă inimă,
o lună rotundă
Plouă cu soare din cer
Curcubeu,
Peștera mea rece și umedă,
iar geamurile zornăie de la mașinile care trec în stradă
O lumânare, o candelă,
Borcanul cu gogoșari de astă iarnă,
Sărbătoresc singur Paștele!
Mi se face sete, mi se face susur de pârâu
plânsul

Citeste mai departe…

Dintr-un aprilie

2011.05.12

 
Pe când mă înălțam într-o adâncă voce către seară
Vedeam în urma mea că-s doar o clipă tristă
Și tulburat mă tulburam mai mult că nu există
O urmă încastrată-n piatră seacă
 
Atunci mi-am spus cu vocea tremurândă
Ești doar o clipa pietrei stând de mult prea multă vreme
Ce-a rătăcit de ieri pe când era ferice
În ceața ce de azi s-a ‘mpodobit cu fiere

Citeste mai departe…

Osândă (cântec)

2011.05.07

 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
când am atâtea trupuri visate
prin vene
curgând tulburat într-o plângere seacă
acum prin flori și ruine
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce vechi îmi apare cu pielea zbârcită
pe mână
când trupuri rescrise îmi stau deznodate
pe gât și pe șira nocturnă

Citeste mai departe…

Iubire imposibilă

2011.04.28

 
Aici mi-e casa
în adierea asta conturată
În care cuvintele gem
durute și neferecate
 
Am ochii doi duruți
și stau deschiși săracii
Prin ceață să zărească
un alt ținut de aștrii
 
Cu mâinile-nghețate
bat cruce mare-n lemn

Citeste mai departe…