Testament unei vieți netrăite

2013.08.31

Ia o mașină de cusut
și fa-mi un tiv lung de cuvinte
sorbite cu nesaț de Mai
de foc,
de ceară
dară sfinte!

să pot să-mi dau în nenoroc
sau în cafea,
în zaț,
în pietre,
Să pot afla cum un biet nod
nu mă aprinde, dar mă pierde.

Ia mai apoi cu un ulcior
din apa veche-a nemplinirii
și vars-o într-un vechi pustiu
de mărăcini,
de flori,
de fiere!

să mă pot toarce în fuior
ca un aluat de nou,
de bun,
de toate
Să pot afla din ghemul meu
o deșirare peste moarte.

Ia rogu-te un pix de curcubeu
și scrie-n frunza ierbii mătăsoase
cum tăvălitu-m-am prin oase
noroi,
cenusă,
si infern!

ca să mă răsfoiesc prin jaruri
blestemele să le înving
murind,
dorind,
Să-mi ispășec cu tot amarul
ce-am netrăit doar clocotind.

Ia tu o cruce și mă-ngroapă
sub roua și seninul dimineții
să îmi respir în fiecare zi
luna apusă,
soarele
și munții

să mă tihnesc de nopțile târzii
și de năluci venite-n miez de noapte
de iele,
de stafii
Să mă păzesc într-un resort de timp
Până la evadarea-n plinul vieții.

Mihai Păun
01.08.2013
Brno

Acuma spune tu!