Vina este a mea (Val îți este numele)

2013.12.16

Eu sunt de vina pentru merele noastre moarte
mi-am îmbrăcat pe dos coaja mea de copac strigător la cer
încercând să-mi ascund osul în carnea ta fluidă,
Deși știam că lipsești într-o nedeterminare,
Zidul știa în piatra lui memoria ta.

Vântul îmi șuieră numele tău adevărat
certându-mi toate frunzele ochilor tomnatici,
iar sângele meu se înflorea lemnos
din ce în ce mai fluid
pe un arc închis numit cerc
reinventând arsura dalelor de piatră ale unor tărâmuri mult mai însorite
vibrându-mi tot pământul trupului.

Amândoi ne-am făcut lumină nestatornic
amândoi ne-am tăcut lumina apoi
mai ales eu,
până ce am rămas din nou un trunchi vorbitor la cer
și singur,
iar tu te-ai retras val
pentru că val îți este numele.

Mihai Păun
16.12.2013
Brno