În semn de cancer

2011.06.13

(cutia cu comori)
 
S-a stins de cancer pasărea fugară
și prima dată i-au tăiat aripile,
prima dată au lăsat-o fără zbor,
iar ghearele și ochii mari le ținea în pământ
sperând semințe de soare,
dar nu era decât nisip fierbinte și val
nisip… și chemarea de departe
 
Lumina s-a făcut brusc altceva
mult înăuntrul ei,
Albul de la început nu era roz,
acum era violet și negru
Pașii nu mai căutau,
nici gândul nu mai căuta
Poarta nu mai aștepta întoarcerea,
chiar târzie…
 
Și-așa deodată, deschise din sine
cutia cu comori,
Un zâmbet cald, o șoaptă,
O mângâiere pe un obraz încins de plâns,
Zi de naștere sau dimpotrivă,
Amintirea ierbii, a frunzei și cerul
și câte alte comori lăsă pe toți să prindă…
Apoi dădu pe sine,
lăsând în urma ei tristețea găndului,
A fost! Și n-are să mai fie!
 
Mihai Păun
18.07.2011
București