Iubire imposibilă

2011.04.28

 
Aici mi-e casa
în adierea asta conturată
În care cuvintele gem
durute și neferecate
 
Am ochii doi duruți
și stau deschiși săracii
Prin ceață să zărească
un alt ținut de aștrii
 
Cu mâinile-nghețate
bat cruce mare-n lemn
Să-mi străjuiască poate
din haosul intern
 
O, stați aici la masă
și-mi însoțiți plecarea
Pe-un țărm dintr-un infern,
și voi simțiți chemarea!
 
Eu nu voi plânge, nu,
nimic din cele duse,
Iar de strigat să strig
îmi este peste mine
 
De-acum eu voi versa
în cântece de toamnă
Iubirea ce-am pierdut
și dragostea de mamă
 
Nu vă mirați, zâmbiți!
ea primavara, doamnă
Pe-alei și prin grădini
dansează într-o larmă
 
Cu pasul ei prin ochi îndrăgostiți
Așază voalul înflorire
Prin gurile copiilor zmuciți
îsi cântă nenurire
 
Poftiți, nu vă uitați ‘napoi
la ușile închise
Veniți și alergați prin ploi
iar vântul ne usuce!
 
Sonete n-am să îți recit
nici chiar un zvon să-mprăștii
Căci pân-acum am pribegit
pe un tărâm cu monștrii
 
M-au prins și m-au legat cu-n șiretlic
de o iubire sumbră
Apoi m-au biciuit cu-n gând
ce îmi stătea la umbră
 
Crezănd ca nu pot să ofer
mai mult decât simțirea-mi
O viață-am dat și mi-e mister
cum te-ai dat tu pe tine?
 
O pribegie mi-a rămas
să cad din înalțime
Un dor aprins și-un foc nears
mă leagă de ruine
 
Aleg să fiu aici acum
Aleg o moarte simplă
Aleg să fiu un lemn în scrum
Aleg din tot o umbră
 
Știu, mâinile se vor răci curând
Știu, glasul tremura-va
Îți dăruiesc tot ce-am primit
iubirea, versul, zarea,
durerea, bucuria și calvarul
Ia-le pe toate tu, îmbrățișază!
până la rang de credință oarbă
Cum sângele în vene,
Cum ploaia peste pietre,
E Moartea!
O lacrimă din cer va plânge-o frunză
peste mormântul ud al toamnei
Respir prin iarbă,
Respir sub aripa unei păsări in curent ascendent
lipsa mea, cerul
 
Și iată, am ajuns acum
din umbră în lumină
Aici e casa mea în scrum
iar eu mi-am găsit tihnă.
 
Mihai Păun
28.04.2011
București