Labirint fără cer

2011.05.18

Mi se face sete, mi se face întuneric
Un drum… apoi altă inimă,
o lună rotundă
Plouă cu soare din cer
Curcubeu,
Peștera mea rece și umedă,
iar geamurile zornăie de la mașinile care trec în stradă
O lumânare, o candelă,
Borcanul cu gogoșari de astă iarnă,
Sărbătoresc singur Paștele!
Mi se face sete, mi se face susur de pârâu
plânsul
O amintire… doua tristeți adânci,
o părere mai veche
Iarba crește înaltă și verde,
apoi se usucă
Sufletul meu rece și umed
cu ochii țintă în tavan
Am spart oglinda pentru că mă trăda mie
Vorbele spuse odinioară se mănâncă unele pe altele
apoi mă muşcă sălbatic
Sărbătoresc singur Crăciunul!
Mi se face sete, mi se face nesomn greu
oboseala
O carte apoi un duș cu apă rece,
O durere surdă mă muţeşte pâna ajung toamnă
Ninge fără oprire de două zile,
Mâinile tremură fără control
și mă rog fără să mă audă nimeni,
O primăvară… o cană de apă,
Tabloul de pe perete stă încremenit,
Sărbătoresc singur!

Mihai Păun
18.05.2011
București