Osândă (cântec)

2011.05.07

 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
când am atâtea trupuri visate
prin vene
curgând tulburat într-o plângere seacă
acum prin flori și ruine
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce vechi îmi apare cu pielea zbârcită
pe mână
când trupuri rescrise îmi stau deznodate
pe gât și pe șira nocturnă
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce nici nu-i al meu, e al unei vecine
trecute
ce-a stat străină de toate,
iar acum e străină de sine
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
când nici pe al meu nu-l cunosc
mult prea bine
mi-e piatră-n hotar, îmi e lunecare
îmi este ultima vina!
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce zăngăne-n geamuri
cănd ninge
un om de zăpadă topind respirare
cu frigul intern când mă-ncinge
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce nici greșala n-o știe,
nici ruga
cănd eu în genunchi m-asez seară de seară
să-mi ispășesc frica
 
De ce aș cunoaște un trup oarecare
ce nu va muri lângă mine
pe ruguri
topit de aceiași arsură internă
ce arde în mine săruturi.
 
Mihai Păun
07.05.2011
București