Plângere

2011.06.10

 
Bat clopotele, sună
rotund și verde-a lacrimi
arse pe hotar și despărțite
în lunga dungă
a unui râs îmbujorat
 
Se moare pe altare pătrățoase
și jertfa o găsim în noi
ca un pumnal înfipt adânc
umil, ochiul se-nchide în tăcere
nici sughițând, nici hohotind
 
Departe stă aproape
prin depărtarea lui subțire
îmbrățișând în sferă
curcubeul, picior de început
și cer și alt picior de început
 
Lunguiața doamnă plânge
cu lacrima ei ochi săltând
pe luciul apei și prin maluri
îndoliate în fiece putere-a nopții
care-mi se spală pe pământ
 
Făgăduință-ți fac în ace de ceasornic
ce nu vor sta și nu vor odihni
cât soarele urca-va-n ceruri
ca să-și sărute roua dimineții
și eu voi fi aici cu osul meu bătrân
 
Mihai Păun
09.06.2011
București