Plecare în alb și negru

2011.08.06

 
Dintr-un colț răsare luna precum o lance
rănind retina
până la lipsa vederii cerului,
orbire de suflet,
nelumină
Simt cum sunt pătruns de o răstignire în cuie
care mă trage de palme,
de labele picioarelor precum mâna care se înmânușază
cu trupul meu sfâșiat pe o roată
în cruce,
Un cer părăsit de păsările ascuțite
tăind văzduhul cu botul însângerat
de vid,
Geana se trage peste iris, un nor care a învins seninul,
cu înfrigurarea fulgerănd clipe
stropii se preling pe obraz,
iarba crește trunchi, mușcată de vânt,
ca un trup unduitor în aer
un cal sălbatic și luminos
străveziu cu aripile de argint,
mă ridică de lipsa trupului pe spatele lui
până la frunza singură,
Fluier moale și verde
la margine de albastru.
 
Mihai Păun
28.06.2011
București