Spirit aproape de pământ

2011.09.09

 
Nimeni nu cunoaște moartea mai bine decât
Moartea însăși se cunoaște pe sine,
Tot ceea ce putem face de aici
este să ne dăm cu presupusul
și să contemplăm din diverse unghiuri,
ori să ne lovim precum cu „tâmpla de perete”
 
Acele doua mâini în forma lor ridicată de cruce
cer un răspuns trecător prin nori
Cu degetele împletite vor primi ce va să vie
durere sau zâmbet.
 
Calul alb aleargă pe câmpul cu iarbă înaltă
sălbatic, căutându-și tovarășii străvezii
care demult nu mai sunt,
ori care nici nu au fost vreodată
pentru că au trecut doar plutind la firul ierbii
pe aripile lor enorme și foarte strălucitoare
 
De aici până dincolo de noi sunt răscruci,
la răscruci drumurile sunt la fel de bune,
Unii ochii le văd…
Alți ochii nu le văd…
 
Din loc în loc apare câte o cruce pe drum,
Din când în cănd plânge câte o femeie,
indiferent dacă sunt nori pe cer ori soare,
pentru că acolo și-a vazut ultima oară pruncul
întins pe jos, deși avea atâtea posibilități
în loc să zacă acolo pe asfalt rece
 
Iubirea se dă fără măsură și fără limite,
Durerea se primește și se păstrează
fără măsura și fără limite,
Dară numai sufletele se înalță!
 
O umilă încercare se conturează
folosind toate semnele arătate,
fără ca cineva să bănuiască goliciunea
care se ascunde mai mult înlăuntru
decât în afară, căci lipsa straielor
este o virtute în afară și o lipsă înlăuntru!
 
Care sunt eu în toate oglinzile acestea?
Toți ne mișcăm, toți râdem, plângem,
Dacă ne străpungem pieptul cu toții sângerăm,
Însă numai pe mine mă doare!
 
Mihai Păun
05.09.2011
București